Pasii pierduti

Uneori ne gandim la obiecte ca la entitati neinsufletite si fara viata. Insa, privindu-l pe un copil, observam ca cand descopera lumea, nu trateaza lucrurile ca pe simple entitati pasive.

Se poate ca adultii sa fi introdus in mintea lor o serie de credinte despre imposibilitatile inainte de a explora cu adevarat lumea din jur.

In acesti termeni, si un pui de om trebuie sa renunte la intuitiile lor senzoriale cand lupta cu realitatile cotidiene.

Ce poate fi mai surprinzator decat sa constientizezi ca, uneori, lucrurile sunt mai aproape decat credeam si ca miturile despre ele sunt doar in mintea noastra?

Ca exemplu: ne cautam aproape de fiecare data ochelarii pe care i-am pus undeva si apoi uitam unde anume.

Suntem siguri ca i-am lasat pe birou, dar cand cautam peste tot fara succes, ne putem intreba: si daca i-am pus, de fapt, pe nas?